Luna sunt! E cer senin!
Doru-n casă, cu-un suspin,
Mă privește, iar gândește:
“Vârcolacii te-au mușcat,
Roata ți s-a micșorat!”.

Semilună am rămas.
Parcă sunt într-un impas!
Leagăn, stelele m-or face
Numai ca să mă împace.

La cum sunt, o semilună,
Cu ce stea voi sta-mpreună?
Văd una ce mă curtează,
E Luceafăr, mă flatează!

Sunt singurul satelit,
De pământeni doar iubit.
Iar cu steaua ce-mi străluce,
Îmi duc dorul, ca pe-o cruce.

Dar cum zilele-au trecut,
Câte puţin, am crescut…
Sunt acum o lună plină
Argintie şi senină.

Angela Ciuraru, 20 sept. 2019