Între copac și om există se pare,
Deosebire și asemănare.
Ambii, au bune metode prin care
Își iau vrednicia din soare.
Copacu-și întinde ramuri spre cer,
Bronzul din vară, de la tine îl cer.
O viață pășește – omule, pe sfântul pământ,
Rădăcinile afundă-ți – copac, în adânc.
Planeta păstreaz-o, dacă vreodată,
Copaci și păduri vrei să-ți mai crească.
E falnic copacul, și mândru e omul,
Dacă sfințește planeta și cerul.
Angela Ciuraru, 22 sept 2019
.
Luna sunt! E cer senin!
Doru-n casă, cu-un suspin,
Mă privește, iar gândește:
“Vârcolacii te-au mușcat,
Roata ți s-a micșorat!”.
Semilună am rămas.
Parcă sunt într-un impas!
Leagăn, stelele m-or face
Numai ca să mă împace.
La cum sunt, o semilună,
Cu ce stea voi sta-mpreună?
Văd una ce mă curtează,
E Luceafăr, mă flatează!
Sunt singurul satelit,
De pământeni doar iubit.
Iar cu steaua ce-mi străluce,
Îmi duc dorul, ca pe-o cruce.
Dar cum zilele-au trecut,
Câte puţin, am crescut…
Sunt acum o lună plină
Argintie şi senină.
Angela Ciuraru, 20 sept. 2019
Cine poate să îmi spună
Câte flori pe ram se-adună
Cine poate a număra
Visele din viata sa
Câte fire de nisip
Cad din clepsidre în timp
Câte raze de la soare
Încălzesc trupul ce doare
Cine poate să îmi spună
Câte frunze-ți cântă-n strună
Câte frunze are pomul
Câte doruri duce omul
Câte valuri face marea
Cine le măsoară sarea
Câtă apă stă-n ocean
Câtă apă bei în an
Câtă iarbă-i pe pământ
Câte adieri de vânt
Câte zboruri sunt pe cer
Câte aripi încă pier
Cine poate a-nsuma
Vorbele din viața sa
Câte bucurii ai strâns
Câte lacrimi ai mai plâns
Câți copaci are pădurea
Câte crengi taie securea
Câte clipe fericite
Numeri în zile-nsorite
Câtă ură duc în ei
Oamenii ce cred că-s zei
Câți copii are planeta
Care merg cu bicicleta
Câte jucării se fac
Câte jocuri se desfac
Câtă grijă duc cu ele
Mamele cu zile grele
Câte boabe în pământ
Câte spice-n lan, în vânt
Câte boabe în hambar
Câte pâini am dat în dar
Câte mere cad din pom
Câți copii mai plâng în somn
Câte pietre sunt în râu
Câte vieți poți ține-n frâu
Angela Ciuraru, 23 aprilie 2019
Nu poate să-ți fie dor
Doar așa… întâmplător.
Dor îți este când în vis,
Din neant, el te-a cuprins.
Nu poate să-ți fie dor
De ceva ce nu-i ușor.
Dorul, îl duci tu, că-i greu,
Și-l ascunzi mereu, mereu.
Nu poate să-ți fie dor
Doar așa… că plouă-n zori.
Dor îți e și-n viitor,
Cât soarele-i după nori.
Angela Ciuraru, 11 iunie 2019
La un ceas de vară
Crinii se-adunară
Să-și arate vrerea,
Să-și dea cu părerea.
Suntem crini portocalii,
Toți vioi și cam hazlii.
Noi avem culoare,
Și parfum din soare.
Stăm semeți și cam bizar.
Vântul nu bate-n zadar.
Tot polenul din stamine
E în vânt și pe albine.
Nu rivalizăm cu crini
Care cresc doar prin grădini
Noi mai creștem lângă garduri
Pe sub umbre sau pe șanțuri.
Nu suntem imperiali
Suntem doar crinii banali
Mai contăm și în grădină,
Că-i dăm farmec și lumină.
Angela Ciuraru, 13 iunie 2019
