Toate articolele scrise de Angela

Bătrâna salcie

Bătrâna salcie străjuiește malul lacului.
Prin ea, au trecut toate adierile vântului
Și seva dulce a pământului
Salcia, se știe, e plângătoare
Cu toate acestea, e uimitoare!

Salcia, nu lasă pe nimeni să-i șteargă lacrimile
Deși, plânsul ei se aude în toate adâncurile
Ale apei, pe care o străjuiește
Ale pământului, pe care crește.

Bătrâna salcie, este un copac smerit
Își ține crengile mereu aplecate
Pe ramuri, îi cresc doar lănci nu prea late
Rădăcinile-i, cată umezeala în pământul iubit.

Salcia, nu ridică niciodată ochii spre cer și soare,
Dar soarele îi străbate pletele-i rare
Îi mângâie durerile pe care le are
Marcate-n inele, în coajă, pe trunchiul ei mare.

Bătrâna salcie, rămâne o veșnică iubitoare a apei
De dorul ei, privește la ape, de pe alei
Ei i s-a dăruit cu toate ramurile înmugurite,
Înverzite, îngălbenite, în iarnă complet despletite.

Asemănare-deosebire

Între copac și om există se pare,
Deosebire și asemănare.
Ambii, au bune metode prin care
Își iau vrednicia din soare.

Copacu-și întinde ramuri spre cer,
Bronzul din vară, de la tine îl cer.
O viață pășește – omule, pe sfântul pământ,
Rădăcinile afundă-ți – copac, în adânc.

Planeta păstreaz-o, dacă vreodată,
Copaci și păduri vrei să-ți mai crească.
E falnic copacul, și mândru e omul,
Dacă sfințește planeta și cerul.

Angela Ciuraru, 22 sept 2019
.

Luna pe cer

Luna sunt! E cer senin!
Doru-n casă, cu-un suspin,
Mă privește, iar gândește:
“Vârcolacii te-au mușcat,
Roata ți s-a micșorat!”.

Semilună am rămas.
Parcă sunt într-un impas!
Leagăn, stelele m-or face
Numai ca să mă împace.

La cum sunt, o semilună,
Cu ce stea voi sta-mpreună?
Văd una ce mă curtează,
E Luceafăr, mă flatează!

Sunt singurul satelit,
De pământeni doar iubit.
Iar cu steaua ce-mi străluce,
Îmi duc dorul, ca pe-o cruce.

Dar cum zilele-au trecut,
Câte puţin, am crescut…
Sunt acum o lună plină
Argintie şi senină.

Angela Ciuraru, 20 sept. 2019