Florile de sub zăpadă
De pe ramul lor stingher,
Stau zburlite şi-au să cadă
Din melancolia caldă, chiar în ger.
Am fost frumoase o vară,
Ne-am ascuns pe sub zăpadă,
Câteva petale, se ivesc pe-afară
Ici și colo iară, dar fără izbândă!
Unde se duc florile?
În ce suflet se ascund?
Când le-ngheaţă inimile,
Cu tot farmecul profund?
Numai ea, alba zăpadă,
De sămânţă se-ngrijeşte
Sub o plapumă să şadă
Până germeni îi mijeşte.
Stau acolo cât e iarnă
Hibernând în sinea lor,
Țărâna le e stăpână
Iar zăpada, nașa lor.
Angela Ciuraru, 04.12.2016