1. Catren
de Johann Wolfgang von Goethe

„Cum vreau și cum ard,
Să-l pot săruta,
Să mor sub sărutul
Şi patima sa!”

2. Definiția unui strigăt
de Octavian Paler

„Ti-aș spune ceva,
despre noi,
despre zăpada de-afară,
despre dragostea mea.

Ti-aș spune ceva,
orice,
numai să nu crească iarba tăcerii între noi.

Ti-aș spune ceva,
ce-ai știut,
sau ce știu,
dar a-nceput sa crească iarba tăcerii între noi.

3. FALS PARADOX – Propunere
de John Birtwhistle

Nu-i dragoste când ți-o cunoști,
Cunoașterea e altceva.
Dar dacă n-o cunoști deloc,
Iubirea-i, doar,fantasma ta.
Cu toate, deci, ar trebui
Nici dragostea să nu mai fie,─
Căci nu-i nimic rotund, când ea
Prin logică nu întârzie.

4. Trist cântec de dragoste
de Nichita Stănescu,

Numai viața mea va muri pentru mine-ntr-adevăr,
cândva.
Numai iarba știe gustul pământului.
Numai sângelui meu îi e dor, într-adevăr,
de inima mea, când o părăsește.
Aerul e-nalt, tu ești înaltă,
tristețea mea e înaltă.
Vine o vreme când mor caii.
Vine o vreme când se-nvechesc mașinile.
Vine o vreme când plouă rece
și toate femeile poartă capul tău
și rochiile tale.
Vine și o pasăre mare, albă.

5. De dragoste
de Nichita Stănescu

Ea stă plictisită și foarte frumoasă
părul ei negru este supărat
mâna ei luminoasă
demult m-a uitat, ─
demult s-a uitat și pe sine
cum atârnă pe ceafa scaunului.

Eu mă înec în lumine
și scrâşnesc în crugul anului.
Îi arăt dinții din gură,
dar ea știe că eu nu râd,
dulcea luminii făptură
mie, pe mine mă înfățișează pe când
ea stă plictisită și foarte frumoasă
și eu numai pentru ea trăiesc
în lumea fioroasă
de sub ceresc.

6. Catrenele dragostei
de Lucian Blaga

Dragă-mi este dragostea
bântuită de sprâncene,
de sprâncene pământene,
lungi, pieziș-răsăritene.

Dragă-mi este dragostea,
soarele din an în veac,
dragostea ce poartă-n ea
moarte-ades și-ades un leac.

Spune-se că-n holdă coaptă
macul îl dezbraci c-o șoaptă.
Dragă-mi este dragostea
care zice: nu și da.

Dragă-mi este dragostea,
mare face inima,
mare pe cât lumea-zare,
mică pe cât lacrima.

Dragă-mi este dragostea
care face stea și stea
din pământurile noastre ─
prin poienile albastre.

Sângele își știe visul.
Dragă-mi este dragostea
cu-nălţimile și-abisul
și cu ce mai are-n ea.

Dragă-mi este dragostea ─
locului nu pot s-o țin,
căci frumusețea ei dispare
în frumusețile-i ce vin.

Dragă-mi este dragostea,
dragă uneori furtuna
și-un păcat pe care-l arde
pe la miezul nopții luna.

Din aleanul trupului
sufletul se naște.
Dragă-mi este dragostea
ce de ani mă paște.
Dragostea ne-o țină zeii,
să ne-ncânte funigeii
cu urzeala inului,
firele destinului.