Locomotiva timpului trecut,
Pe drum de fier s-a petrecut.
S-a așezat uitarea pe ascuns,
Obiect expus, locomotiva a ajuns.

A tras vagoanele pe șine,
Ani mulți, s-a descurcat cu bine.
Dar a rămas o simplă amintire
Într-un depou de gară, acum – staționară.

Locomotiva, ține de poveste,
Căci foc în inima-i nu este.
Aburul, nu-l mai produce, acum că stă,
Nici zgomote sau fum nu ne mai dă.

Cu toate amintirile culese de pe drum,
Locomotiva este de acum
Obiect de admirație, pe drum n-a fost lăsat
Într-un oraș de capăt, e-acum de admirat.