Cine poate să îmi spună
Câte flori pe ram se-adună
Cine poate a număra
Visele din viata sa
Câte fire de nisip
Cad din clepsidre în timp
Câte raze de la soare
Încălzesc trupul ce doare
Cine poate să îmi spună
Câte frunze-ți cântă-n strună
Câte frunze are pomul
Câte doruri duce omul
Câte valuri face marea
Cine le măsoară sarea
Câtă apă stă-n ocean
Câtă apă bei în an
Câtă iarbă-i pe pământ
Câte adieri de vânt
Câte zboruri sunt pe cer
Câte aripi încă pier
Cine poate a-nsuma
Vorbele din viața sa
Câte bucurii ai strâns
Câte lacrimi ai mai plâns
Câți copaci are pădurea
Câte crengi taie securea
Câte clipe fericite
Numeri în zile-nsorite
Câtă ură duc în ei
Oamenii ce cred că-s zei
Câți copii are planeta
Care merg cu bicicleta
Câte jucării se fac
Câte jocuri se desfac
Câtă grijă duc cu ele
Mamele cu zile grele
Câte boabe în pământ
Câte spice-n lan, în vânt
Câte boabe în hambar
Câte pâini am dat în dar
Câte mere cad din pom
Câți copii mai plâng în somn
Câte pietre sunt în râu
Câte vieți poți ține-n frâu
Angela Ciuraru, 23 aprilie 2019
Arhive lunare: septembrie 2019
Nu poate să-ți fie dor
Nu poate să-ți fie dor
Doar așa… întâmplător.
Dor îți este când în vis,
Din neant, el te-a cuprins.
Nu poate să-ți fie dor
De ceva ce nu-i ușor.
Dorul, îl duci tu, că-i greu,
Și-l ascunzi mereu, mereu.
Nu poate să-ți fie dor
Doar așa… că plouă-n zori.
Dor îți e și-n viitor,
Cât soarele-i după nori.
Angela Ciuraru, 11 iunie 2019
Crinii portocalii
La un ceas de vară
Crinii se-adunară
Să-și arate vrerea,
Să-și dea cu părerea.
Suntem crini portocalii,
Toți vioi și cam hazlii.
Noi avem culoare,
Și parfum din soare.
Stăm semeți și cam bizar.
Vântul nu bate-n zadar.
Tot polenul din stamine
E în vânt și pe albine.
Nu rivalizăm cu crini
Care cresc doar prin grădini
Noi mai creștem lângă garduri
Pe sub umbre sau pe șanțuri.
Nu suntem imperiali
Suntem doar crinii banali
Mai contăm și în grădină,
Că-i dăm farmec și lumină.
Angela Ciuraru, 13 iunie 2019
Culori
Culori ce ard
Culori ce cad
Culori ce dau fiori
Culori purtate-n flori
Culori în copaci
Culori ce le placi
Culori ca de vis
Culori în iris
Culori pe pământ
Culori legământ
Culori din lumină
Culori pe retină
Culori sus pe cer
Culori cu mister
Culori din viață
Culori ce răsfață.
Angela Ciuraru
Îngerul cu aripile frânte
Un înger, cu aripile frânte de dor
Crezând în soare, în cer și în nor,
Aspirând tăcut la înțelepciunea lor
S-a încredințat că printr-un simplu zbor
Se va înălța spre soare, dând din aripi ușor.
Ajuns prea aproape de focul mistuitor,
Îndrăznind prea mult, prea ușor.
A ars, fiind strivit, lovit și biciuit
De razele dogoritoare ale celui iubit.
Fără aripi, fără speranță, fără lumină, Îngerul a căzut.
Îngenuncherea îi este umilă.
Nicio speranță nu va fi să mai vină,
Raza e departe, lumina nu îi mai este facilă.
Resemnat, îngerul cu aripa frântă, plecată,
Nu a mai îndrăznit niciodată
Să zboare sau să privească spre soare.
Doar în singurătate îl mai strigă, îl doare,
Căci și acolo este… în așteptare.
Zi după zi, soarele răsare măreț,
Împrăștiind căldură și lumină-n dispreț.
Dar îngerul cu aripile frânte de dor,
Cu raze de iubire, supraviețuiește ușor.
Angela Ciuraru, martie 2014